Copilaria este o serbare întampinata de curiozitatea descoperirilor perene spre o normalitate comuna si dorita ca tinta-ideal pentru umplerea cu substanta concreta si benefica în a fi realizator realizat de valori utile, uneori novatorii timpului alocat pentru patrunderea-n viul maturitatii. Clipa, marea clipa cand ochiul ia contact cu primul sclipat al luminii defineste preocuparea puiului de om pentru aspectul colorat al mediului în care a intrat prin nastere si asa primele litere ale noii lumi vor fi culorile, culorile pe care Demiurgul le-a prescris cand s-a jurat lumilor luminii dand jocului copilariei darul fascinatiei de sub arcada spectrului cromatic,curcubeu de suflet din ploaia din primavara omului, copilul în totalul sau doritor de cunoastere. Maia a lasat sa-i zboare prima pasare desenata la varsta gangurelilor, cand sub influenta activitatilor din mediul familiei, se bucura cu atata serioasa preocupare de o cutie de creioane colorate, încat în vreme i-au devenit lucruri apropiate însufletite pentru ea si de care nu se despatea nici în somn. Astfel cu timpul a reusit sa-si elaboreze si sa-si încropeasca un limbaj grafic din care nu lipseau sentimentele momentului. Sinceritatea cauzala de imagine va fi estompata de pasiunea de a se întrece pe ea cu ascultarea a ceeace de multe ori ne povesteste tacutul lucrarilor sale cu aspecte de la decorativul abstract la figurativul,la prima vedere timid,dar cu abordarea lineara sugestionand cautarile spre urcusul în complexitatea varietatilor de expresie plastica. Sigur aici este ucenicia cu toate ale sale în gasirea noului ca exprimare raportata umanului înca inocent! (Aurelian Antal – Fascinatia culorilor din varf de suflet)