Când am citit rechizitoriul făcut de procurorii DNA, în baza căruia s-a decis arestarea lotului de prezumtivi infractori din Portul Constanţa, am rămas stupefiat. Singurele “probeâ€? prezentate erau interceptări telefonice. Extraordinar de multe. Unele datând de anul trecut. Altele recente. Evident, nu a fost prezentată decât o mică parte a acestor înregistrări. Operându-se o dublă selecÅ£ie. Au fost alese, pe de-o parte, acele fragmente care par a-i incrimina pe cei reÅ£inuÅ£i de DNA ÅŸi acum arestaÅ£i iar, pe de altă parte, altele care nu au nicio legatură cu vreo încălcare a legii penale, în schimb pot dezonora anumite persoane de la vârful PD-L, căzute recent în dizgraÅ£ia PreÅŸedintelui.

Exemplul de mai sus este o simplă piesă de puzzle dintr-un tablou general de-a dreptul revoltător. Dintr-un document oficial al Ministerului Justiţiei, aşa cum reiese din informaţia publicată de CorectNews, rezultă că anual sunt peste 200.000 de solicitări pentru obţinerea datelor de trafic de la companiile telefonice. Asemenea solicitări vin pe diverse canale. De la diverse instituţii ale statului. Iar companiile telefonice se supun fără nicio tresărire. Şi oferă libertate deplină de acces la viaţa privată a sute de mii de oameni. Nici nu au cum să se opună. Din simplul motiv că operatorii din interiorul companiilor de telefonie aparţin SRI. Mă refer la acei operatori care controlează serverele prin care se scurg respectivele informaţii. Dintr-un alt document oficial, de data asta aparţinând Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, rezultă că an de an sunt eliberate, de către judecători de data asta, mii de aprobări tot pentru interceptarea unor persoane. În funcţie de ani, numărul acestora oscilează între 1500 şi 4500. Nu există niciun caz, nici măcar unul, în care vreun judecător să fi refuzat vreo asemenea solicitare. Aceasta este cea mai bună dovadă că magistraţii desemnaţi să vegheze, vezi Doamne, la respectarea legii şi la protejarea cetăţeanului de abuzuri, sunt şi ei persoane supuse, fie SRI, fie DNA. Pentru că altfel nu s-ar explica, sub nicio formă, absenţa oricărui refuz.

Ei bine, diferenţa dintre sutele de mii de solicitări de date, la care se refera Ministerul Justiţiei şi miile de aprobări, despre care face vorbire Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, este exact cifra cea mai evidentă, elocventă şi înspăimântătoare a ceea ce înseamnă abuzul statului împotriva propriilor cetăţeni. De unde apare diferenţa? Din faptul că serviciile secrete au acces la toate datele noastre personale iar noi nici măcar nu aflăm că suntem supravegheaţi. Află de această supraveghere doar persoanele împotriva cărora s-a întocmit un rechizitoriu. Dacă se face o cercetare împotriva unui suspect, iar “organele� descoperă ca el nu a încălcat de fapt nicio lege, respectivul cetăţean nu află nimic. Cu excepţia situaţiei în care este politician sau demnitar public, şi cineva vrea să-l dea în gât sau cu excepţia situaţiei în care cineva îl şantajează.

Dacă s-a ajuns atât de departe, în România cea săracă, cu implementarea unor sisteme extrem de sofisticate şi de costisitoare, firesc ar fi să se ajungă la fel de departe şi în ceea ce priveşte garantarea unor drepturi cetăţeneşti şi sancţionarea drastică a unor abuzuri.(Sorin Roşca Stănescu)

Sursa: CorectNews