Sunt aproape opt luni de când a fost învestit guvernul condus de Dacian Cioloș. Opt luni în care am schimbat opt miniștri. Cam un sfert, așa. Probabil până la alegerile din toamnă nu vom rămâne decât cu paizanul șef din toată adunătura asta.

Oricum începuse parcă la mișto, cu nominalizarea fotomodelului la Sănătate și cu a lui madam Guseth la Justiție. Primul era nevinovat, săracul, dar pupila doamnei Monica Macovei a fost prima care a dat măsura noului Executiv. A fost de parcă un elev de liceu, care nu fusese decât la o parte din orele de Cultură Civică, a trebuit să răspundă la întrebările comisiei parlamentare. Să răspundă și nu prea, pentru că venerabila doamnă Guseth a dat senzația că se simte mai bine cu un letcon în mână, decât cu un microfon în față.

Evident, nu oratoria trebuie să fie prima știință familiară unui ministru de Justiție, dar la fel ca și în cazul președintelui Iohannis, primul meu gând atunci când nu prea poți lega două vorbe este că ești prost de bubui. Iohannis mai salvează din aparențe, Guseth n-a putut. Și așa a început mandatul lui Dacian Cioloș, iar după Legile lui Murphy, ce începe prost, sfârșește și mai prost.

Din mers s-au mai schimbat și unii și alții și parcă am senzația că asta este toată activitatea Guvernului. Ne-am tot plâns că cei de dinainte, orice culoare politică ar fi avut ei, au făcut tot felul de nefăcute și era mai bine să nu le fi făcut deloc. Guvernul de tehnocrați nu prea face nimic și zău dacă nu pare-se că e și mai rău.

Până și termenul de tehnocrat a ajuns un soi de peiorativ și nu cred că o să auzim prea curând pe cineva folosindu-l fără să se gândească la pleiada din fruntea țării și fără să i se adune puțină vomă în gură.

La început, discursul a fost simplu, ”știm că nu avem prea mult timp la dispoziție, așa că vom face ce vom putea”. Au trecut vreo șapte luni în care s-au gândit ce au de făcut, apoi Cioloș ne-a spus că vine momentul să treacă la treabă. Și a trecut, a mai schimbat patru miniștri. Probabil cei vizați gândeau mai repede decât restul și nu a vrut să strice atmosfera de grup.

Din toate astea, ce e cel mai rău, pe lângă lucrurile evidente, e că nu ai pe cine să tragi la răspundere. Nu te poți duce la un partid sau altul și să îi tragi de mânecă zicându-le, nene cui m-ați lăsat? Nu, pentru că tehnocrații ăștia nu dau socoteală nimănui, eventual nimănui din țară. Poate că-și primesc instrucțiunile de la Bruxelles, că pe acolo și-au făcut ucenicia într-ale căratului de genți și mape.

E absolut uluitor cum atâția oameni cu niște CV-uri de-a dreptul impresionante nu-s în stare (nu-s lăsați?!) să facă ceva. E drept, nu hârtiile alea iau decizii.

Vedem noi în toamnă ce va fi, dar mă tem că îl vedem iar pe Cioloș cum vine și ne povestește că el ar vrea să continue ce a început și deja pare-se că și-a găsit partid care să-l ia în brațe și să-l ducă pe post de propunere la Cotroceni. Sau Cotroceni îl ia și-l aruncă în brațele partidului? Cine mai știe, bine c-avem specialiști.



Opinia unui dorohoian