Acum patruzeci de zile a plecat discret, aşa cum a trăit.

Stelian Dohotariu a bucurat mii de copii de-a lungul carierei sale de îndrumător la Cercul de aeromodelism al Casei Pionierului, ulterior devenită Clubul Copiilor. Când intrai în cercul lui, aveai impresia unui hangar de dimensiuni reduse, unde micile avioane aşteptau să-şi ia zborul. Erau orânduite cu grijă, din tavan până la pereţii laterali, într-o paletă de culori vii. Erau rodul muncii micuţelor mâini care le executau.

Copiii l-au iubit mult pentru răbdarea şi meticulozitatea cu care le îndruma paşii. Directorii şi colegii care i-a avut, îl îndrăgeau pentru fineţea şi bunătatea sa. Era cunoscut la nivel naţional. Omologii săi din alte cluburi din ţară îi erau prieteni şi-l respectau pentru ceea ce realiza.

A obţinut numeroase premii judeţene şi naţionale pe care le-a primit cu modestia-i caracteristică. Organiza concursuri pe stadion, unde veneau spectatori de toate vârstele. Era ... un eveniment. Se implica în viaţa instituţiei şi niciodată n-a spus „nu” dacă era solicitat.

Se spune că destinul ni-l urmăm cu paşi implacabili, ca într-o procesiune. Poate că aşa este, dar el a plecat mult prea devreme. A lăsat în urmă o familie îndurerată, după ce cu un an în urmă şi-a îngropat fiul de doar 25 de ani. Acum ... poate sunt împreună şi ne privesc de acolo de sus, cum noi nu i-am uitat şi vorbim de două zboruri frânte rapid, iar micuţele lui avioane zboară în neant. Dumnezeu să-l odihnească în pace!



Profesor Mariana CRIHAN