Aproape nu a existat congres de partid în ultimii doi ani, la PNL, PDL, PSD sau UDMR, la care să nu se fi discutat o problemă majoră, care dă bătăi de cap formațiunilor autohtone în ultimii ani și care a fost sancționată de mult de către observatorii lucizi ai scenei politice. Mă refer la â€?închidereaâ€? partidelor față de noi membri. ÃŽntr-adevăr, formaÈ›iunile autohtone au devenit de niÈ™te ani buni structuri închise, dacă nu chiar â€?afaceriâ€? locale de familie, în care diverÈ™i baroni decid numai ei cine intră È™i cine iese. Și, trebuie spus, mai mult se iese...Teama de concurență îi face pe mulÈ›i factori decidenÈ›i să bareze accesul unor noi membri de valoare, ori să elimine alÈ›ii, iar pagubele se resimt exact cînd e mai greu, adică în anii electorali. Un exemplu foarte bun mi se pare cel al liderului PNL, Crin Antonescu, care a intrat rapid în conflict public cu unii dintre reprezentanÈ›ii de mare calibru ai societății civile care s-au aflat în spatele său, ca susÈ›inători, la confruntările televizate din campanie. Și, atenÈ›ie!, nici măcar nu apucaseră să intre în partid...

Nici la PSD lucrurile nu stau mai bine, după epoca Geoană, care a avut, cred, drept unic obiectiv alungarea cît mai multor membri de valoare, fără a atrage mai nimic în loc. Cu excepția, desigur, a cîtorva cărători de geantă, a căror prestație a costat scump la ultimele alegeri.

Cred că una dintre marile sarcini ale lui Victor Ponta va fi să repare ce a stricat predecesorul său și să deschidă grabnic partidul către figuri noi, de valoare, și asta, dacă se poate, nu cu trei zile înainte de alegeri.
Un prim mare pas care ar trebui făcut, în opinia mea, este înființarea, în interiorul PSD, a unei structuri de legătură cu managerii români care activează peste hotare. O resursă cenușie de excepție, prea puțin exploatată de partidele de la noi.
De cîțiva ani, exportul românesc de manageri a devenit de-a dreptul consistent; marile companii străine au început deja să înlocuiască managerii aduși special la post, în subsidiarele din România, cu specialiști autohtoni. Apoi, cei care dau satisfacție, sunt promovați și trimiși, ei înșiși, în alte țări, pe post de manageri străini. Media anuală este de 7-800 de executivi români trimiși afară, și e în creștere vertiginoasă, ajungînd să bată �importurile�. Cîteva mii de români lucrează, în acest moment, pe post de manageri de top în companii din întreaga lume, inclusiv Africa.

Din păcate, cînd se ajunge în acest punct, valoarea și experiența lor nu mai sunt în nicio formă utile țării natale, cel mai adesea pentru că nimeni nu se înghesuie să îi consulte în vreo problemă. Deși ar avea multe de spus.

Personal, cunosc cîțiva asemenea manageri români care fac carieră peste hotare, vorbesc adesea cu ei și, în general, la mai toți se remarcă un soi de regret mut că nimeni din țară nu pare interesat de experiența lor. �Aș veni, din cînd în cînd, în țară pe banii mei, numai să știu că sunt de folos în anumite chestiuni. Dar nu prea ne cheamă nimeni, nici măcar la simpozioane� îmi mărturisea unul dintre aceștia, zilele trecute.
Nici nu e de mirare că, în timp, majoritatea se rup de tot de România și nu se mai uită la ce au lăsat în urmă.
Dacă cel mai mare partid al țării, PSD, vrea să revină la valoarea și la forța care l-au consacrat, nu își mai poate permite luxul de a se dispensa de cel mai prețios bun al unei țări, aurul cenușiu, experiența oamenilor de mare valoare. Altfel spus, deschide-te, PSD, și alegătorii se vor deschide și ei spre tine. (Dan Ioan Popescu)

Sursa: Inpolitics