Mâine-poimâine se încheie campania
electorală şi n-am avut şi noi prilejul să-i vedem pe candidaţii la preşedinţie
într-o dezbatere. Să-i fi auzit pe vorbăreţul
Ponta
şi pe tăcutul
Johannis, cum se ascultă unul pe celălalt, sau să le fi văzut pe
doamnele
Udrea şi
Macovei împreună, ca să ne dăm seama care-i mai bună şi
care-i mai competentă… Nimic, toată campania s-a desfăşurat anul acesta pe bază
de zâmbete tâmpe din afişe, plus două-trei interviuri aranjate, fiecare numai
la televiziunea prietenă.
S-au străduit cei de la
Institutul de Politici Publice
să-i aducă măcar pe principalii candidaţi la o masă.
Ponta a zis pas.
Apoi, ca să nu spună nimeni că fuge de contracandidaţi a zis dom’le vin, dar
numai dacă vin toţi 14 candidaţi.
Bineînţeles că un iepure de fugă,
precum
Tăriceanu, un
Diaconescu, un
Kelemen sau un
Vadim, n-au nicio treabă
reală cu această cursă prezidenţială. Şi, bineînţeles că
Ponta ştia asta atunci
când a pus condiţia participării tuturor celor 14, ca să renunţe şi el la
pop-corn şi să se mişte din faţa televizorului. Aşa că nu s-a mai făcut nicio
dezbatere.
Ceea ce nu înţeleg, este de ce
nimeni n-a mers totuşi mai departe, organizând o întâlnire chiar şi fără Ponta.
N-aţi fi vrut să îi vedeţi împreună, într-o dezbatere în contradictoriu, măcar
pe Johannis, Udrea şi Macovei? Sau, cel puţin, pe Johannis şi Macovei? De ce nu
s-a mai făcut nici măcar aşa ceva? De ce au intrat toţi candidaţii în capcana
lui Ponta, care s-a autodeclarat atât de câştigătorul primului tur,
încât nici n-a mai catadicsit să încerce să demonstreze cuiva că ar şi merita
peste 40% din voturi cât îi dau sondajele de opinie.
Haideţi să vă spun ceva despre
sondajele astea. Nu comentăm ale cui sunt dar … sondajele se fac, acum,
prin telefon. Numerele de telefon le alege un calculator, DAR – dacă vrei să ai
o bună acoperire a tuturor regiunilor ţării, trebuie să le faci pe telefoanele
fixe. Din păcate, mai puţin de 10% din populaţia ţării mai este abonată la
telefonia fixă diferenţiată cu un cod diferit, în funcţie de judeţ.
Până şi părinţii mei pensionari au
renunţat la telefonul fix, aşa că vă întreb… câţi oameni ştiţi, fiecare dintre
dumneavoastră, utilizatori de telefonie fixă? Şi cum arată ei? Sunt tineri,
bătrâni? Bogaţi? Săraci? Orăşeni? Săteni? Deci, cât de relevant este
sondajul? Să presupunem că în metoda asta s-au introdus şi telefoanele
mobile… Acum toată lumea are mobil … Atâta doar că acolo nu ştii pe unde este
respondentul… deci, nici măcar nu poţi spune cu siguranţă că, din 1000 de
intervievaţi, nu erau jumătate din Teleorman…
Aşa că singura utilitate a
sondajelor a rămas aceea de a fi difuzate la televizor, de a manipula opinia
publică, de a te convinge pe tine, cititorule, că n-are rost să vii la vot, fie
pentru că favoritul tău va câştiga şi fără tine, fie pentru că favoritul tău nu
are, oricum, nicio şansă şi, deci, de ce te-ai mai deranja?
Iar eu sunt de acord cu tine… E
decizia ta, până la urmă, ce faci. Nu te obligă nimeni, nici să dai un vot
idealist, doar ca să simţi că ţi-ai spus şi tu opţiunea (indiferent că a contat
sau nu), la fel cum nu te obligă nimeni nici să nu stai în faţa televizorului
cu o pungă de pop-corn, făcându-ţi iluzia că, astfel, te-ai ajuns şi trăieşti
ca un american.
În fond, diferenţa dintre tine şi un
american adevărat (care chiar merge la vot) este fix aceeaşi ca cea dintre
pop-corn şi mămăligă – unul a explodat, pe celălalt l-au fiert până s-a muiat.
sursa:
Biziday.ro
