Actualizat zilele trecute, raportul GFSR avertizează că riscurile la adresa stabilităţii financiare globale au crescut substanţial în ultimele luni, în cursul cărora datoriile publice imense ale unor state puternice, combinate cu șocuri economice globale, au subminat perspectivele de creștere economică pe care se sconta la un moment dat.

Piețele emergente, în pofida perspectivelor de creştere luminoase, se confruntă acum cu riscul revenirii crizei și trebuie să ia măsuri pentru a limita apariția vulnerabilităților financiare.

Mai mult, spune raportul, odată cu intrarea crizei în al cincilea an, s-a intrat într-o nouă fază, în care divergențele politice din spatele unor economii naționale împiedică progresul în ce privește gestionarea recesiunii.

Nici nu e de mirare, în aceste condiții, că tot mai mulți mari investitori (vezi și cazul Soros, de care se tot scrie în publicațiile economice în ultima vreme) se reorientează și încep să țină cu dinții de lichidități. Or, blocarea unor mari sume de bani la saltea nu are cum să stimuleze sub nicio formă revenirea economiilor statale, ci e, mai degrabă, o aplicare practică a principiului â€?scapă cine poateâ€?.

Nu intru în prea multe detalii tehnice, raportul analizează variabile care pot acţiona ca indicatori în avans ai crizei financiare şi, totodată, modul în care utilizarea de rezerve de capital poate ajuta să se atenueze ciclurile destabilizatoare, iar acestea sunt elemente neinteresante pentru cetățeanul obișnuit. Ceea ce reiese clar, însă, din document, dincolo de frazeologia specifică, este că situația, în Europa și în lume, e dramatică, iar criză mai degrabă revine decît se duce. Iar FMI face un apel, mai mult sau mai puțin direct, la liderii politici să renunțe la disputele sterile, la orgolii ieftine și să ia măsurile cele mai potrivite pentru a stimula consumul, pentru a crea locuri de muncă și pentru a reda speranțele cetățenilor.

Or, tocmai legat de acest din urmă aspect, pe mine mă îngrozește gîndul că România, care e la fel de puternică economic precum o coajă de nucă pe valuri, ar putea întîmpina anul viitor cu programe populist-electorale de construit patinoare și săli de sport în comune fără apă și drumuri, gondole pe munți de nimeni călcați ori te miri ce alte trăsnăi din care cîștigă mai mult autorii decît beneficiarii. (Dan Ioan Popescu – www.danioanpopescu.ro)

Sursa: INPOLITICS