Conform angajamentelor noastre NATO, România trebuia, până în prezent, să dispună de o forţă aeriană de intervenţie rapidă. Respectiv de o flotă de avioane multirol. Traian Băsescu, după cum rezultă din documentele WikiLeaks, s-a angajat ca, atâta timp cât el va fi Preşedinte, să nu fie achiziţionat niciunul dintre cele două modele de aeronave europene. În schimb, el a promis că vor fi cumpărate avioane ale Statelor Unite scoase din uz. Mai mult decât second hand. Şi care ar urma să fie cârpite. Şi abia apoi echipate cu ceea ce este necesar pentru a deveni o flotă, eventual de mâna a doua. Incapabilă să facă faţă unei confruntări aeriene cu avioane multirol moderne.

Decizia şefului statului ne-a costat şi o investiţie masivă, de circa 3 miliarde euro, într-o industrie super performantă, sub aspect tehnic, care urma să fie făcută în schimbul achiziţionării avioanelor europene printr-o operaţiune offset.

Sub aspect legal, Preşedintele şi-a depăşit în mod grav atribuţiile. Decizia de a cumpăra sau de a nu cumpăra un anumit tip de armament trebuia luată în urma unui concurs de oferte. A unei licitaţii. Făcută pe baze nu numai strategice, ci şi comerciale. Economice. Trebuia să câştige cel care oferea cea mai bună marfă, la preţul cel mai bun. Numai astfel cetăţeanul român ieşea în câştig.

Dar pentru asta, cel puţin sub aspectul performanţelor echipamentelor militare, decizia trebuia să revină Armatei. Armata a fost mai mult decât ignorată în acest caz. Ea a fost, fix din acest motiv, decapitată. Nici Guvernul, care ar fi trebuit să ia decizia comercială, nu a fost întrebat. Dimpotrivă. Atât Tăriceanu, cât şi Meleşcanu au luat, pe această temă, o palma peste bot de la Preşedinte.

Tot din documentele WikiLeaks rezultă că, fără să existe vreo obligaţie în acest sens, România, în urma deciziei lui Traian Băsescu, a renunţat la 80 la sută din datoria de peste 3 miliarde euro pe care o avea Irakul faţă de noi. De ce? Pentru ca alţii să poată să extragă petrolul irakian şi să se umple de bani, fără ca partea română să-şi poată recupera, din petrol, creanţa. Cine sunt alţii? Presupun că cele mai importante sunt firmele din Statele Unite.

Modul umilitor în care oameni politici, în frunte cu Traian Băsescu, s-au comportat la Ambasada Statelor Unite s-a văzut şi în ceea ce priveşte chestiunea adopţiilor – pentru Statele Unite s-a făcut excepţie de la angajamentul asumat faţă de Uniunea Europeană că România nu mai face adopţii – şi s-a văzut extrem de dureros şi în cazul pedepsirii cetăţeanului american vinovat de moartea lui Teo Peter.

Cum afirmam şi în alte prilejuri, miroase teribil a trădare de ţară.(Sorin Roşca Stănescu)

Sursa:CorectNews