Proiectul „Sfert de oră de lectură: Petre Stoica ‒ Trecătorul de demult” se adresează preponderent elevilor și cadrelor didactice care sunt invitați să descopere o selecție din opera poetică a scriitorului. Pentru a sprijini activitatea de lectură, Memorialul Ipotești pune la dispoziția elevilor și profesorilor materiale suport: o selecție de texte poetice și materiale video-documentare cu Petre Stoica realizate de Casa de Pariuri Literare. Lecturile vor avea loc în perioada 27-28 mai în unități de învățământ și spații culturale care aleg să se alăture inițiativei. Programul se va încheia vineri, 29 mai 2026, cu proiecția filmului documentar dedicat lui Petre Stoica, realizat de Casa de Pariuri literare în cadrul proiectului „Structuri literare alternative”, proiect co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național. Evenimentul, la care intrarea este liberă, va avea loc de la ora 12:30 în Amfiteatrul Laurențiu Ulici (Memorialul Ipotești).
Cadrele didactice interesate de această ediție a „Sfertului de oră de lectură” pot solicita materialele suport în perioada 14-22 mai 2026 la adresa de e-mail: [email protected].
Prin acest format interactiv, Memorialul Ipotești își propune să încurajeze lectura și dialogul dintre elevi, profesori și literatura română contemporană, oferind un cadru accesibil și coerent pentru apropierea de poezie.
Petre Stoica (15 februarie 1931, Peciul Nou, Timiș ‒ 21 martie 2009, Jimbolia, Timiș) a fost poet, traducător și publicist. După absolvirea Facultății de Filologie a Universității din București (1954) a fost, succesiv, corector la Editura de Stat pentru Literatură şi Artă și la Editura pentru Literatură Universală (1955-1962), iar din 1963 până în 1972 ‒ redactor la revista Secolul 20. A debutat în volum cu Poeme (1957), fiind un poet exponențial al generației ‵60, alături de Nichita Stănescu, Ion Gheorghe, Cezar Baltag, Grigore Hagiu, Mircea Ivănescu, Emil Brumaru. Longevitatea literară a lui Petre Stoica s-a concretizat în peste treizeci de volume de poezie publicate în răstimpul a cinci decenii, dintre care: Pietre kilometrice (1963), Arheologie blândă (1968), Melancolii inocente (1969), Sufletul obiectelor (1972), Trecătorul de demult (1975), O nuntă de cenușă (1977), Numai dulceața porumbelor (1985), Tango și alte poeme (1990), Visul vine pe scara de serviciu (1992), Marea pururi marea (1996), Uitat printre lucrurile uitate (1997), Şambelan la curtea coniacului (1999), Insomniile bătrânului (2000), Veşnic absentă veşnic prezentă (2002), Pipa lui Magritte (2004).
„Poet al «notației», dar și al fantazării ludice și ironice, al miracolului adesea neliniștitor pe care îl pot provoca întâlnirile șocante, de moștenire suprarealistă, dintre elementele ecuației imagistice, contemplativ și senin melancolic, dar și neliniștit în fața teatrului unei lumi în derivă, histrion într-un spectacol regizat carnavalesc, solitar și marginal, cultivator al expresiei simple, adesea nude, însă și rafinat creator de efecte cvasimanieriste, Petre Stoica ocupă, de fapt, un loc cu mult mai important decât cel acordat, poate, «oficial» printre novatorii liricii românești din secolul al XX-lea”, scrie despre Petre Stoica, Ion Pop în Poezia românească neomodernistă (2018).
„Acolo în grădină/ printre ridichi și foi de salată/ printre cioburi de sticlă și bulbi putreziți/ printre pietre și pene de cintezoi/ într-o zi am găsit/ ceva ce găsești o singură dată în viață/ ceva fără formă ceva fără gust și culoare/ ceva topindu-se ca literele soarelui pe apă/ ceva mai frumos decât genele iubitei/ ceva cald și dureros ca o melodie îndepărtată/ ceva…// acolo în grădină/ ceva ce găsești o singură dată în viață” (Petre Stoica, Ceva)
„Nu mai sunt decât/ sunetul lemnului care/ se desface putred// în amintirea vocii mele/ pune-i pasărei în cioc/ un trandafir de hârtie” (Petre Stoica, Unsprezece adnotări lirice la covoarele Șerbanei)
