“Paul Goma este un Soljeniţân al României, numit astfel de Eugene Ionesco, scriitor de limbă franceză originar din România. Goma a făcut disidenţă adevărată în regimul comunist din România, iar, ulterior, a emigrat la Parisâ€?, accentuează preÅŸedintele Uniunii Scriitorilor din Moldova.

„Paul Goma este un scriitor emblematic pentru Basarabia, iar opera sa are în obiectiv Basarabia de ieri şi de azi�, a mai specificat Arcadie Suceveanu.

Suceveanu a confirmat că Paul Goma este informat despre faptul că este propus la Premiul Nobel. “Toate ţările înaintează propuneri la Premiul Nobel către Acedemia Suedeză, dar de ce să nu credem că Paul Goma va fi ales?�, a spus Suceveanu.

Decizia Academiei Suedeze va fi luată în toamna anului 2013.

Paul Goma (născut la 2 octombrie 1935) este originar din satul Mana, judeţul Orhei. Familia lui s-a refugiat în România în 1939, după încheierea Pactului Molotov-Ribbentrop, semnat de Germania nazistă şi URSS. În mai 1952, elev în clasa a zecea a liceului “Gheorghe Lazăr� din Sibiu, Goma a fost convocat la Securitate şi reţinut opt zile, după care a fost exmatriculat din toate şcolile din ţară, deoarece susţinuse în şcoală cauza unor persoane anchetate şi arestate sub acuzaţia de anticomunism. A reuşit totuşi să se înscrie la liceul “Radu Negru� din Făgăraş, pe care l-a absolvit în iunie 1953. În 1954 a susţinut simultan examene de admitere la Universitatea din Bucureşti, la filologie română, şi la Institutul de literatură şi critică literară “Mihai Eminescu�. A reuşit la amândouă, dar a ales institutul. Din toamna anului 1955, a avut dispute la seminarii şi cursuri cu profesorii Radu Florian, Tamara Gane, Mihai Gafiţa, Toma George Maiorescu, Mihail Novicov, urmând ca în iunie 1956 să fie “judecat� de rectoratul universităţii. A apărut pentru prima dată “cazul Goma�. După înfrângerea revoluţiei maghiare din 1956 de către trupele sovietice, în luna noiembrie a aceluiaşi an, Paul Goma şi-a predat în semn de protest carnetul de membru UTM.

A fost arestat în noiembrie 1956, acuzat de “tentativă de organizare de manifestaţie ostilă�. În martie 1957, el a fost condamnat la doi ani de închisoare corecţională, pe care i-a executat la închisorile Jilava şi Gherla. Ulterior, a fost trimis cu domiciliu forţat în Bărăgan, la Lăteşti, azi Borduşani, din judeţul Ialomiţa, unde a rămas până în 1964.

În martie 1977, a reuşit să publice în revista România literară un scurt articol, “Pământ de flori�, în care se referă la urmările dezastruosului cutremur de pământ de la 4 martie 1977.

În 1977, Goma a reuşit să trimită la postul Radio Europa Liberă o scrisoare deschisă în care cerea guvernului României respectarea drepturilor omului în ţară. Scrisoarea a fost difuzată de postul de radio. În consecinţă, a fost permanent urmărit, apoi arestat şi bătut de Securitate. Însă, fiind bine cunoscut în Occident şi repertoriat de organizaţia neguvernamentală împotriva încălcării drepturilor omului Amnesty International, Goma nu mai putea fi judecat şi condamnat fără a stârni proteste în străinătate.

La 20 noiembrie 1977, Goma, împreună cu soţia şi copilul, au fost decăzuţi din calitatea de cetăţeni români şi expulzaţi în Franţa. Ajunşi la Paris, au cerut azil politic. Aici Goma şi-a continuat lupta împotriva regimului comunist de la Bucureşti şi a lui Nicolae Ceauşescu. A sprijinit înfiinţarea, în 1979, a Sindicatului Liber al Oamenilor Muncii din România (SLOMR), comparabil cu sindicatul polonez liber Solidarność. Ca reacţie la activitatea sa anticomunistă, a fost ţinta unui atac cu colet-capcană şi a unei tentative de asasinat puse la cale de regimul de la Bucureşti.

Printre cărţile lui Goma se numără “Jurnal de apocrif� (1999), “Garda inversă� (1997) şi “Basarabia� (2002).

În 2002, Paul Goma a publicat eseul Săptămîna roşie 28 iunie-3 iulie sau Basarabia și Evreii, în care descrie �atrocități comise de populația neromână (în special, evrei) în timpul retragerii trupelor și administraţiei române din Basarabia și Bucovina, de după ultimatumurile sovietice din iunie 1940.�

Paul Goma a făcut parte pentru opt zile din Comisia Prezidenţială pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, din care a fost îndepărtat din considerentele de mai sus de către şeful comisiei, Vladimir Tismăneanu.