CITIŢI ŞI "23 august 1944: o zi neagră din istoria României" - PRIMA PARTE

După trecerea Nistrului, Antonescu ordonă Armatei Române să ia cu asalt importantul oraş-port rusesc Odessa. Acesta avea puternice linii de fortificaţii pe o adâncime de peste 10 km, iar Antonescu, după ce refuză ajutorul armatei germane, mână trupele române la atacuri repetate pentru cucerirea oraşului (august - octombrie 1941). Soldatul român s-a bătut cu o vitejie extraordinară, stârnind admiraţia tuturor. Românii vor cuceri Odessa, doar după ce ruşii s-au evacuat pe mare, spre Crimeea, acoperindu-se de glorie, însă, preţul plătit a fost înspăimântător: circa 70. 000 de morţi precum şi încă mai mulţi răniţi. Această victorie a la Pyrrus, are un singur vinovat: Antonescu, a cărui ambiţie megalomanică voia să dovedească lui Hitler că Armata Română este capabilă, singură, să întreprindă mari operaţiuni ofensive. Ca să înţelegem dimensiunile pierderilor peste măsură de mari ale Armatei Române, la asediul şi cucerirea Odessei, este bine să ştim că totalul pierderilor (în morţi) ale armatei germane de pe frontul de Est, de la 22 iunie 1941 la 30 septembrie 1941 (până în faţa Moscovei) a fost de 116 908 oameni. Aşadar, doar într-o bătălie locala, cum a fost cea pentru Odessa, românii au pierdut mai mult de jumătate decât pierderile totale ale germanilor.

Mă văd obligat sa revin cu alte câteva dovezi, poziţii ale unor personalităţi evreieşti din ţară si străinătate, care judecă cu dreaptă măsură, fără patimă, soarta evreilor sub regimul Antonescu. Înainte, însă, am să fac o precizare: dacă s-a ajuns până acolo că se vorbeşte despre un holocaust românesc, faptul nu este de dată recentă, ci chiar din zilele războiului. Acest lucru îl datorăm propagandei mincinoase plătită si instigată de lobby-ul unguresc din SUA, şi care punea totul pe seama României. Ideea a fost preluată de evreii comunişti si transformată într-un leitmotiv care va duce la rezultatul pe care îl ştim. În timp ce eram si încă suntem acuzaţi de exterminarea evreilor, zeci de mii de evrei scăpau de la moarte sigură refugiindu-se din Ungaria lui Horthy în România lui Antonescu, unde primeau adăpost fiind trataţi ca refugiaţi politici. Despre salvarea de către români, a evreilor, din mâinile ungurilor, se mai vorbeşte doar de cei cărora patima şi trufia minciunii nu Ie-a întunecat dreapta judecată. Unul. dintre ei este Oliver LUSTIG supravieţuitor al Auschwitzului, şi care, de decenii bune, denunţă crimele comise de germani şi unguri împotriva neamului său.Oliver Lustig
Scrie acest bărbat nobil: „Dr. Israel Gutman din Israel arată că planurile naziste de a-i deporta pe evreii din România în lagărele de concentrare din Polonia au întâmpinat o opoziţie energică din partea poporului român si a autorităţilor româneşti, inclusiv a guvernului şi a „dictatoruluiâ€? Antonescu. Această rezistenţă este factorul care a salvat majoritatea evreilor români... Este nedrept, este inadmisibil să pui pe acelaÅŸi plan soarta evreilor din Ungaria, despre care cunoscutul istoric american Randolph BRAHMS spunea că: „au fost nimiciÅ£i cu o viteză fără precedent, prin cea mai crâncenă deportare si cel mai nemilos program de masacrare întâlnit în timpul războiuluiâ€?, cu cea a evreilor din România, Å£ară care, apreciază acelaÅŸi istoric, a reprezentat: „o oază, un liman pentru refugiaÅ£ii evrei din Ungariaâ€?. De altfel, dacă România lui Antonescu s-ar fi aliniat „soluÅ£iei finaleâ€? naziste, nu ar mai fi fost cine să-l acuze de holocaust pe Antonescu...

Dar ceea ce nu s-a spus de nimeni este faptul că deportarea evreilor nu a căzut din senin, nu a fost rezultatul unui plan premeditat de statul român, ca expresie a unei politici rasiale de sorginte nazistă. Fără crimele evreilor din vara anului 1940 precum şi ale celor din primul an de ocupaţie sovietică, înfăptuite împotriva a sute de mii de români, nu ar fi existat nici deportarea evreilor şi nici Transnistria. Refugiaţi români din Basarabia, 1940
De aici pleacă toată ticăloşia: se vorbeşte despre soarta evreilor din Transnistria ca despre o nenorocire neprovocată, fără nici o vină proprie, apoi, şi mai grav, se extinde judecata cu privire la tratamentul aplicat evreilor din Transnistria asupra întregii Românii antonesciene. Absenţa discernământului în această problemă nu vine dintr-o insuficientă cunoaştere a faptelor, ci dintr-o premeditare fără echivoc, ură, dispreţ faţă de neamul românesc. A devenit o obişnuinţă să se pună în cârca românilor tot felul de blestemăţii, deoarece se ştie că nu există reacţie.

La începutul anilor '90 s-a bucurat de toate premiile din lume filmul „Lista lui Schindler�, film bazat pe fapte reale şi care ne-a emoţionat prin omenia unui industriaş german care salvează de la moarte câteva sute de evrei. Ceea ce nu se ştie sau nu vrea să se ştie, este faptul că, în România lui Antonescu, au existat mii de „liste ale lui Schindler�, cu sute de mii de oameni salvaţi de le moarte sigură. Aşa este cazul lui Cornel Dumitrescu care, cu ştiinţa lui Antonescu şi a Casei Regale, salvează viaţa a 4 000 de evrei din Cernăuţi, punându.i să muncească la fabricile sale de textile, motivându-şi gestul, faţă de germani, că aceşti evrei lucrau pentru armata română. (vezi Paul Goma, Săptămâna roşie, 28 iunie-3 iulie 1940 sau Basarabia şi Evreii, eseu, varianta 11 martie 2004, ediţie îngrijită de Flori Stănescu, studiu şi index de Mircea Stănescu, Editura Vremea, XXI, Iaşi, 2004, pp. 173-174.)

Oskar Schindler a salvat 1 000 de evrei, Cornel Dumitrescu, din Cernăuţi, 4 000. Cornel Dumitrescu
Despre primul, ştie o întreagă planetă dar despre Cornel Dumitrescu nu se suflă, de către evrei, nici un cuvânt… Despre acest adevăr ar trebui să scriem şi să vorbim noi, să-l impunem lumii civilizate, să arătăm omenia acestui popor şi nu să decretăm un „holocaust românesc� pentru că aşa ni se cere. Am s-o repet mereu: românii trebuie să-şi asume propria istorie, oricum ar fi ea, dar numai în măsura în care este cunoscută aşa cum trebuie pe bază de docu­mente.

Dau un ultim exemplu prin care, negru pe alb, se neagă existenţa vreunui holocaust românesc. Cuvintele aparţin lui Alexandru Safran, lider marcant al evreilor din România lui Antonescu, cel mai în măsură să-l judece pe acesta şi regimul său: „În timpul regimului nazist, noi, evreii din România, am fost oprimaţi, persecutaţi, chinuiţi. Dar nu am uitat că în acele vremuri de grea restrişte... adesea simţeam o suflare mângâietoare, de compasiune, de vindecare chiar... Evreii din Ardealul de Nord, de sub ocupaţia maghiară, nu au avut acest noroc... Ei, săracii, au fost trimişi cu cruzime la Auschwitz. Şi puţinii evrei din Ardealul de Nord care au reuşit să scape de deportarea la Auschwitz au fost salvaţi datorită simţurilor nobile ale profesorului Raul Şorban. Da, domnule Şorban, şi activităţii bine plănuite, mărinimoase şi salvatoare a prietenilor dumitale Ie-o datorăm. V-aţi străduit să permiteţi acelor evrei să treacă în partea noastră de Românie, şi, de aici, din acest sanctuar salvator, să treacă în ţara Sfântă.
Alexandru Åžafran
Deci din acest punct de vedere al deportării evreilor în Polonia, România se află în rândul acelor puţine ţări europene care, ocupate fiind de armatele naziste,... nu şi-au trimis fiii de origine evreiască să piară de gaz şi flăcări la Auschwitz. Mă rog la Dumnezeu să binecuvânteze din belşug frumoasa ţară a României şi bunul şi dragul popor român. “ (Cuvântare ţinută în Senatul României, 28 martie 1995). Iar eu mă rog la Dumnezeu să-l ţină de-a dreapta SA pe Alexandru Şafran, pentru că bun, şi drept, şi cinstit a fost cu ţara sa şi a mea, cu poporul său şi al meu, pentru că nu s-a aliat cu mincinoşii împotriva binefăcătorului său.

(Va urma)