CITIŢI ŞI "23 august 1944: o zi neagră din istoria României" - PRIMA PARTE
După trecerea Nistrului,
Antonescu ordonă Armatei Române să ia cu asalt importantul oraş-port rusesc Odessa. Acesta avea puternice linii de fortificaţii pe o adâncime de peste 10 km, iar
Antonescu, după ce refuză ajutorul armatei germane, mână trupele române la atacuri repetate pentru cucerirea oraşului (august - octombrie 1941). Soldatul român s-a bătut cu o vitejie extraordinară, stârnind admiraţia tuturor. Românii vor cuceri Odessa, doar după ce ruşii s-au evacuat pe mare, spre Crimeea, acoperindu-se de glorie, însă, preţul plătit a fost înspăimântător: circa 70. 000 de morţi precum şi încă mai mulţi răniţi. Această victorie a la Pyrrus, are un singur vinovat:
Antonescu, a cărui ambiţie megalomanică voia să dovedească lui
Hitler că Armata Română este capabilă, singură, să întreprindă mari operaţiuni ofensive. Ca să înţelegem dimensiunile pierderilor peste măsură de mari ale Armatei Române, la asediul şi cucerirea Odessei, este bine să ştim că totalul pierderilor (în morţi) ale armatei germane de pe frontul de Est, de la 22 iunie 1941 la 30 septembrie 1941 (până în faţa Moscovei) a fost de 116 908 oameni. Aşadar, doar într-o bătălie locala, cum a fost cea pentru Odessa, românii au pierdut mai mult de jumătate decât pierderile totale ale germanilor.
Mă văd obligat sa revin cu alte câteva dovezi, poziţii ale unor personalităţi evreieşti din ţară si străinătate, care judecă cu dreaptă măsură, fără patimă, soarta evreilor sub regimul
Antonescu. Înainte, însă, am să fac o precizare: dacă s-a ajuns până acolo că se vorbeşte despre un holocaust românesc, faptul nu este de dată recentă, ci chiar din zilele războiului. Acest lucru îl datorăm propagandei mincinoase plătită si instigată de lobby-ul unguresc din SUA, şi care punea totul pe seama României. Ideea a fost preluată de evreii comunişti si transformată într-un leitmotiv care va duce la rezultatul pe care îl ştim. În timp ce eram si încă suntem acuzaţi de exterminarea evreilor, zeci de mii de evrei scăpau de la moarte sigură refugiindu-se din Ungaria lui Horthy în România lui
Antonescu, unde primeau adăpost fiind trataţi ca refugiaţi politici. Despre salvarea de către români, a evreilor, din mâinile ungurilor, se mai vorbeşte doar de cei cărora patima şi trufia minciunii nu Ie-a întunecat dreapta judecată. Unul. dintre ei este
Oliver LUSTIG supravieţuitor al Auschwitzului, şi care, de decenii bune, denunţă crimele comise de germani şi unguri împotriva neamului său.
Oliver Lustig
Scrie acest bărbat nobil:
„Dr. Israel Gutman din Israel arată că planurile naziste de a-i deporta pe evreii din România în lagărele de concentrare din Polonia au întâmpinat o opoziţie energică din partea poporului român si a autorităţilor româneşti, inclusiv a guvernului şi a „dictatoruluiâ? Antonescu. AceastÄ rezistenÅ£Ä este factorul care a salvat majoritatea evreilor români... Este nedrept, este inadmisibil sÄ pui pe acelaÅi plan soarta evreilor din Ungaria, despre care cunoscutul istoric american
Randolph BRAHMS spunea cÄ:
âau fost nimiciÅ£i cu o vitezÄ fÄrÄ precedent, prin cea mai crâncenÄ deportare si cel mai nemilos program de masacrare întâlnit în timpul rÄzboiuluiâ?, cu cea a evreilor din România, Å£arÄ care, apreciazÄ acelaÅi istoric, a reprezentat:
âo oazÄ, un liman pentru refugiaÅ£ii evrei din Ungariaâ?. De altfel, dacÄ România lui
Antonescu s-ar fi aliniat
âsoluÅ£iei finaleâ? naziste, nu ar mai fi fost cine sÄ-l acuze de holocaust pe
Antonescu...
Dar ceea ce nu s-a spus de nimeni este faptul cÄ deportarea evreilor nu a cÄzut din senin, nu a fost rezultatul unui plan premeditat de statul român, ca expresie a unei politici rasiale de sorginte nazistÄ. FÄrÄ crimele evreilor din vara anului 1940 precum Åi ale celor din primul an de ocupaÅ£ie sovieticÄ, înfÄptuite împotriva a sute de mii de români, nu ar fi existat nici deportarea evreilor Åi nici Transnistria.
Refugiaţi români din Basarabia, 1940
De aici pleacÄ toatÄ ticÄloÅia: se vorbeÅte despre soarta evreilor din Transnistria ca despre o nenorocire neprovocatÄ, fÄrÄ nici o vinÄ proprie, apoi, Åi mai grav, se extinde judecata cu privire la tratamentul aplicat evreilor din Transnistria asupra întregii Românii antonesciene. AbsenÅ£a discernÄmântului în aceastÄ problemÄ nu vine dintr-o insuficientÄ cunoaÅtere a faptelor, ci dintr-o premeditare fÄrÄ echivoc, urÄ, dispreÅ£ faÅ£Ä de neamul românesc. A devenit o obiÅnuinÅ£Ä sÄ se punÄ Ã®n cârca românilor tot felul de blestemÄÅ£ii, deoarece se Åtie cÄ nu existÄ reacÅ£ie.
La începutul anilor '90 s-a bucurat de toate premiile din lume filmul
âLista lui Schindlerâ?, film bazat pe fapte reale Åi care ne-a emoÅ£ionat prin omenia unui industriaÅ german care salveazÄ de la moarte câteva sute de evrei. Ceea ce nu se Åtie sau nu vrea sÄ se Åtie, este faptul cÄ, în România lui Antonescu, au existat mii de
âliste ale lui Schindlerâ?, cu sute de mii de oameni salvaÅ£i de le moarte sigurÄ. AÅa este cazul lui
Cornel Dumitrescu care, cu ÅtiinÅ£a lui
Antonescu Åi a Casei Regale, salveazÄ viaÅ£a a 4 000 de evrei din CernÄuÅ£i, punându.i sÄ munceascÄ la fabricile sale de textile, motivându-Åi gestul, faÅ£Ä de germani, cÄ aceÅti evrei lucrau pentru armata românÄ. (vezi
Paul Goma,
SÄptÄmâna roÅie, 28 iunie-3 iulie 1940 sau Basarabia Åi Evreii, eseu, varianta 11 martie 2004, ediÅ£ie îngrijitÄ de
Flori StÄnescu, studiu Åi index de
Mircea StÄnescu, Editura Vremea, XXI, IaÅi, 2004, pp. 173-174.)
Oskar Schindler a salvat 1 000 de evrei,
Cornel Dumitrescu, din CernÄuÅ£i, 4 000.
Cornel Dumitrescu
Despre primul, Åtie o întreagÄ planetÄ dar despre
Cornel Dumitrescu nu se suflÄ, de cÄtre evrei, nici un cuvânt⦠Despre acest adevÄr ar trebui sÄ scriem Åi sÄ vorbim noi, sÄ-l impunem lumii civilizate, sÄ arÄtÄm omenia acestui popor Åi nu sÄ decretÄm un
âholocaust românescâ? pentru cÄ aÅa ni se cere. Am s-o repet mereu: românii trebuie sÄ-Åi asume propria istorie, oricum ar fi ea, dar numai în mÄsura în care este cunoscutÄ aÅa cum trebuie pe bazÄ de docuÂmente.
Dau un ultim exemplu prin care, negru pe alb, se neagÄ existenÅ£a vreunui holocaust românesc. Cuvintele aparÅ£in lui
Alexandru Safran, lider marcant al evreilor din România lui
Antonescu, cel mai în mÄsurÄ sÄ-l judece pe acesta Åi regimul sÄu:
âÃn timpul regimului nazist, noi, evreii din România, am fost oprimaÅ£i, persecutaÅ£i, chinuiÅ£i. Dar nu am uitat cÄ Ã®n acele vremuri de grea restriÅte... adesea simÅ£eam o suflare mângâietoare, de compasiune, de vindecare chiar... Evreii din Ardealul de Nord, de sub ocupaÅ£ia maghiarÄ, nu au avut acest noroc... Ei, sÄracii, au fost trimiÅi cu cruzime la Auschwitz. Åi puÅ£inii evrei din Ardealul de Nord care au reuÅit sÄ scape de deportarea la Auschwitz au fost salvaÅ£i datoritÄ simÅ£urilor nobile ale profesorului Raul Åorban. Da, domnule Åorban, Åi activitÄÅ£ii bine plÄnuite, mÄrinimoase Åi salvatoare a prietenilor dumitale Ie-o datorÄm. V-aÅ£i strÄduit sÄ permiteÅ£i acelor evrei sÄ treacÄ Ã®n partea noastrÄ de Românie, Åi, de aici, din acest sanctuar salvator, sÄ treacÄ Ã®n Å£ara SfântÄ. Alexandru Åafran
Deci din acest punct de vedere al deportÄrii evreilor în Polonia, România se aflÄ Ã®n rândul acelor puÅ£ine Å£Äri europene care, ocupate fiind de armatele naziste,... nu Åi-au trimis fiii de origine evreiascÄ sÄ piarÄ de gaz Åi flÄcÄri la Auschwitz. MÄ rog la Dumnezeu sÄ binecuvânteze din belÅug frumoasa Å£arÄ a României Åi bunul Åi dragul popor român. â (Cuvântare Å£inutÄ Ã®n Senatul României, 28 martie 1995). Iar eu mÄ rog la Dumnezeu sÄ-l Å£inÄ de-a dreapta SA pe
Alexandru Åafran, pentru cÄ bun, Åi drept, Åi cinstit a fost cu Å£ara sa Åi a mea, cu poporul sÄu Åi al meu, pentru cÄ nu s-a aliat cu mincinoÅii împotriva binefÄcÄtorului sÄu.
(Va urma)