Facebook YouTubeRSS Trimite ştire Contact
PRIMA PAGINĂ ADMINISTRAŢIE INFRACŢIONAL CULTURĂ INTERVIURI ÎNVĂŢĂMÂNT LOCAL NAŢIONAL OPINII POLITIC SPORT CONTACT
Adresa redacţiei: Str. Bulevardul Victoriei nr. 3-5, email: redactie@realitateadorohoiana.ro, telefon 0331.402.010

 

 

EXCLUSIV, Gică Manole: 23 August 1944 : o zi neagră în istoria României – Partea a III-a
23 August 2012, 15:32:17
Stimaţi cititori, prezentăm astăzi ultima parte din eseul 23 august 1944: o zi neagră în istoria României, scris de profesorul de istorie dorohoian Gică Manole. Aşa cum am mai precizat, textul prezintă o altă faţetă, nescrisă în manualele de istorie şi prin urmare puţin cunoscută de majoritatea românilor, a evenenimentelor de la 23 august 1944. Profesorul Gică Manole prezintă principalele personaje şi contextul istoric ce au dus la intarea României sub dominaţia sovietică. El nu se sfieşte să critice vehement atitudinea fostului Rege Mihai şi camarilei sale şi în balanţă, să-l repună în drepturi pe generalul Ion Antonescu.
CITIŢI ŞI EXCLUSIV, Gică Manole: „23 August 1944: o zi neagră în istoria României? - Prima parte

CITIŢI ŞI EXCLUSIV, Gică Manole: „23 August 1944: o zi neagră în istoria României? - Partea a II-a

Textul pe care vi-l recomandăm pentru lectură a fost scris în anul 2006 şi a apărut în volumul de publicistică „Istoria, între minciună şi adevăr?. Profesorul Gică Manole este doctor în istorie şi din acest an, membru al Uniunii scriitorilor din România. Odată cu acceptul autorului, pentru publicare, autorul a dorit să facă o declaraţie, pe care o redăm integral. Gică Manole: „Arestarea mareşalului Ion Antonescu la Palatul Regal, din ordinul regelui Mihai, a reprezentaz un caz de o gravitate excepţională, prin care fostul rege Mihai s-a acoperit de ruşine, prin înfăptuirea unei triple înalte trădări faţă de Armata Română, pe al cărei comandat suprem, după arestare, l-a predat inamicului (caz unic în istoria universală de la căderea Imperiului Roman de Apus), faţă de România, cât şi faţă de naţiunea română. Înainte de toate, subliniez că mareşalul Ion Antonescu pregătise, prin negocieri secrete cu Uniunea Sovietică, ieşirea României din alianţa cu Germania nazistă, chiar în acele zile dramatice. N-a fost lăsat să o facă. Dacă Antonescu ar fi fost lăsat să scoată România din alianţa cu Hitler, soarta ţării ar fi fost cu totul alta. Or, regele Mihai şi complotiştii din jurul său, arestându-l pe Ion Antonescu şi declarând încheierea unui armistiţiu inexistent, au obligat România la o capitulare fără condiţii. Postulez: întreita înaltă trădare a Ţării, a Armatei Române, precum şi a comandantului suprem al acesteia, va reprezenta un stigmat veşnic şi o imensă dezonoare peste fostul rege Mihai I. Continui să cred că posteritatea istorică a fost şi este cu totul nedreaptă faţă de eroul martir al neamului românesc, Ion Antonescu, şi extrem de favorabilă cu un individ lipsit de sentimentul onoarei, demnităţii şi responsabilităţii faţă de Naţiunea Română. Desigur, îl am în vedere pe fostul rege Mihai." 

(continuare)
Spuneam că Antonescu nu trebuie judecat doar după politica sa faţă de evrei. Antonescu pentru români rămâne omul care a lichidat Garda de Fier, scoţând-o definitiv din politica românească. După rebeliune, mii de legionari au fost închişi, puţini câţi au supravieţuit, fiind eliberaţi prin amnistia din 1964. Antonescu pentru români rămâne omul care a eliberat de sub ocupaţie sovietică Basarabia şi Nordul Bucovinei, cel care nu s-a împăcat niciodată cu pierderea unei jumătăţi din Ardeal (documentele păstrate sunt grăitoare în acest sens) de către România, afirmând: „nu va fi pace în Europa atâta timp cât nu i se va face dreptate poporului român?.       

Iată de ce, şi pentru ce, este o ruşine insuportabilă că am dat jos statuile lui Antonescu: ele meritau şi merită să fie ridicate în memoria unui conducător care şi-a iubit cu patimă ţara şi poporul, pe care l-a slujit cu loialitate şi pricepere, care a întregit ţara în hotarele ei vechi şi drepte, şi pentru că a luptat împotriva bestiei comuniste distrugătoare de civilizaţie. Generalul Ion Antonescu
Pentru mine este insuportabil că acestui om nefericit i se refuză, chiar şi după moarte, o judecată dreaptă, că ni se interzice nouă, românilor, să-l aşezăm acolo unde li este, cu adevărat, locul: printre eroii şi martirii neamului românesc. Călcând în picioare cu atâta uşurinţă şi vinovăţie memoria lui Antonescu, aruncăm cu noroi blestemat şi peste sutele de mii de români care au suferit, s-au jertfit pentru ca ţara să fie întreagă, iar drepturile noastre să fie respectate.            

Să revin, însă, la drama de la 23 august 1944. Se tot scrie/spune că factorii politici din România au „negociat? înainte de această zi fatidică, un armistiţiu cu aliaţii. Nu este locul unde să abordăm această chestiune în toată complexitatea sa. Trebuie să subliniez că aceste aşa - zise negocieri nu au dus la nici un rezultat (cu excepţia acelor purtate de Antonescu la Stockholm). Eşecul ieşirii României din războiul cu ruşii se explică prin faptul că, la Casablanca, în ianuarie 1943, Roosvelt şi Churchill au lansat ideea capitulării necondiţionate a Germaniei naziste şi a aliaţilor. Fără această idee a capitulării necondiţionate, unii istorici cred că al treilea Reich ar fi căzut încă din l943. Aşa că României, la Cairo, în aprilie l944, nu i s-a oferit un armistiţiu, ci o capitulare necondiţionată. Stalin şi Molotov i-au oferit lui Antonescu condiţii mai bune pentru ieşirea din război,  dar iniţiativa lui Antonescu a fost sabotată de  camarila din jurul regelui Mihai (Grigore Niculescu-Buzeşti, loan Mocioni-Stârcea etc). Ruşii au oferit lui Antonescu, la 3 iunie 1944, condiţii mai bune decât cele de la Cairo (o zonă liberă, ferită de ocupaţia sovietică, unde să-şi desfăşoare activităţile guvernul român, 15 zile la dispoziţie trupelor germane să se retragă din România, o reducere a sumei reparaţiilor de război către Uniunea Sovietică). Antonescu nu avea deloc încredere în ruşi, ca unul care îi cunoştea bine. A vrut să asocieze condiţiilor oferite de Moscova o garanţie a puterilor anglo-saxone. Or, cum puteau acestea să ofere garanţii României când, la Teheran, în noiembrie 1943, acceptaseră să lase jumătate din Europa în mâinile lui Stalin? Antonescu ezita să iasă din război, în vara lui 1944, deoarece nu-si putea asuma responsabilitatea, în faţa posterităţii, cedării către Rusia comunistă a teritoriilor noastre din Nord-Est. Nu pentru că şi-ar fi încălcat cuvântul faţă de Hitler nu a ieşit Antonescu din război, ci pentru că ar fi fost nevoit să accepte pierderea de teritorii româneşti. Alţii, mult mai târziu, nu au avut nici o mustrare de conştiinţă în a trăda/înstrăina pământurile noastre. În acest sens el va solicita liderilor aşa -zisei „opoziţii unite? o scrisoare de garanţie, prin care, luliu Maniu, C. I. C. Brătianu ş. a. ar fi declarat că sunt de acord cu cedarea Basarabiei.             

Pentru că toată lumea era convinsă că doar Antonescu poate să scoată România din război, atunci, în vara lui 1944, toţi îl presau să facă acest lucru. Antonescu nu credea că anglo-americanii au deschis porţile Europei lui Stalin şi nu avea de unde să ştie că soarta României fusese pecetluită. Antonescu tot solicita o debarcare anglo-americană pe plajele noastre neştiind că aliaţii s-au folosit de acest plan (debarcarea în Balcani) doar pentru a ne forţa mâna ca să o rupem cu Germania (caz în care ţara ar fi fost ocupată de Germania) şi a ascunde locul deschiderii celui de-al treilea front în Europa. Un alt fapt negativ: negocierile purtate cu aliaţii nu au fost purtate, la unison, ci separat. Oamenii lui Niculescu-Buzeşti au sabotat încheierea armistiţiului cu ruşii, la Stockholm, ei fiind anglofili şi nemaiţinând cont de nimic decât de interesele lor de grup... “Ce a fost mai grav şi cu consecinţe incalculabile, a fost rolul jucat de o clică de funcţionari ai Externelor sub conducerea lui Niculescu-Buzeşti?  (N. Baciu, Agonia României, 1944-1948, pag. 48.). E adevărat, ruşii au fost de acord să accepte anumite clauze ale armistiţiului negociat cu Antonescu, dar se pune întrebarea dacă URSS le-ar fi respectat. Se ştie, întrebarea este pur retorică.                 

Vorbeam de absenţa unei solidarităţi româneşti în jurul lui Antonescu atunci când se negocia cu aliaţii soarta României. Una din cauzele care au dus direct la catastrofa de la 23 august 1944 poate fi identificată tocmai în acest fapt. Mulţi voiau atunci să „salveze? România. Unii dintre ei, mari vinovaţi de prăbuşirea sa din 1940 (Carol al ll-lea, Gh. Tătărăscu).
Occidentul nu ne-a uitat, ci ne-a trădat fără scrupule, ne-a vândut celui mai mare duşman al nostru. Iar faptul nu s-a petrecut deoarece URSS se „afla în situaţia de a impune unilateral controlul politic sovietic asupra restului Europei de Est?  (Henry Kissinger, Diplomaţia, pag 361.), ci pentru că s-a pus în practică un plan demult conceput. Abandonarea unei jumătăţi din Europa Uniunii Sovietice constituia un plan bine ticluit de Roosvelt cu mult înaintea începerii celui de-al doilea război mondial: Franklin D. Roosevelt


,,Obiectivele de pace şi de război ale lui Roosvelt împărtăşite cardi­nalului Spellman încă de la începutul lunii septembrie l943 -deci înainte de conferinţa de la Teheran-corespundeau aproape în întregime cu obiectivele de război şi de pace ale lui Stalin" (Dr. Dirk Bavendamm, Drumul lui Roosvelt către război). Greu îţi vine să suporţi eufemisme de genul „iluzii pierdute? când ştii că este vorba de distrugerea vieţilor a zeci de milioane de oameni sau formulări aidoma celeia lui Kissinger ce ascund o cu totul altă realitate: „confruntată cu comunismul, Yalta face prima breşă în două bastioane considerate până atunci inexpugnabile: solidaritatea marilor democraţii şi fidelitatea americană în prietenie?.  (Arthur Conte, Yalta sau împărţirea lumii, pag. 313.) Dar breşa de care vorbeşte Conte se constituie, la rândul ei, într-un alt eufemism atrăgător. Adevărul fusese spus chiar atunci când tragedia se afla în toi, de trimisul personal al lui Roosvelt, Harry HOPKINS, pe lângă Stalin: „în realitate lucrul cu care ne-am confruntat a fost o invazie barbară în Europa.“  (C. GARDNER, Sferele de influenţă. Împărţirea Europei de către marile puteri la Munchen şi Yalta, pag., 323. ).           

Dacă tot am menţionat de Yalta, este bine să se ştie că această conferinţă a liderilor celor trei Mari Puteri, în Crimeea, din februarie 1945, nu are nimic de-a face cu aşa-zisa „vânzare a României?. Soarta României fusese decisă în 1943 (Teheran) şi în iunie-octombrie 1944 de către Stalin şi Churchill. La Yalta, ţara noastră este menţionată fugitiv, doar o dată, la secţiunea XI, punct unde se vorbeşte de ?instalaţiile petroliere din România?  (A. Conte, op. cit., pag. 307.). Au mai fost prezenţi românii, la Yalta, şi cu trenul regal al lui Carol al ll-lea (capturat de ruşi) care-i oferă trimisului lui Roosvelt pe lângă Stalin şi fiului său Bob, „tot confortul?. Aşadar, pentru anglo-americani, din fosta prietenă şi aliată de decenii bune, România, nu-i mai interesa decât cum să-şi salveze „instalaţiile petroliere? din Valea Prahovei.      

În vara lui 1944 doi dintre cei mai mari vinovaţi de prăbuşirea României la 1940, Carol al ll-lea şi Gh. Tătărăscu, devin foarte preo­cupaţi de soarta ţării. Fosta lui slugă, Tătărăscu, îl anunţa pe rege, care îşi găsise refugiul în Mexic „că este cazul să îşi pună in joc talentele pentru salvarea României?. Carol al ll-lea îl contactează pe ambasadorul URSS din Mexic, Umanski şi, beneficiind şi de sprijinul francmasoneriei (prin Eduard Beneş), trezeşte interesul sovieticilor. După ce ruşii au ocupat Nord-Estul ţării, în aprilie 1944, Carol al ll-lea şi fosta sa slugă erau gata să meargă pe teritoriul ocupat de aceştia (la Botoşani) pentru a forma un guvern la dispoziţia acestora. Carol al II-lea
           Toate condiţiile puse de ruşi, mult mai grele decât cele oferite lui Antonescu, au fost acceptate, fără murmur, de regele-sperjur (de menţionat că regele acceptase pretenţia ruşilor de a dizolva Armata Română). Trebuie reţinut că o potenţială ieşire din războiul cu Naţiunile Unite a României era negociată din mai multe părţi. Ruşii văzând cât de mulţi se înghesuie să le pupe mâna, şi-au pierdut interesul pentru finalizarea discuţiilor cu Antonescu. Ei au tăcut de la 3 iunie 1944, cum au tăcut şi puterile vestice după 6 iunie 1944. În schimb, au chemat o delegaţie românească condusă de Gh. Tătărăscu, la Moscova, pentru a discuta condiţiile ieşirii României din război, printr-o telegramă datată 28 iulie 1944. Telegrama a fost ascunsă de Niculescu-Buzeşti (omul negru de la 23 august 1944). Oricum, s-ar părea că aceasta a fost cea mai serioasă posibilitate de a ieşi din război prin negocieri directe cu URSS, dar a fost irosită de un om al regelui Mihai.     

Se înţelege, în august 1944 situaţia României era dramatică. Ea se va agrava şi mai mult după ce ruşii reuşesc să spargă frontul româno-german, la 20 august. Antonescu era cel mai convins că trebuie să pună capăt războiului, dar prin negocieri şi nu prin capitulare necondiţionată. Pe 22 august 1944 era decis să rupă alianţa cu Hitler şi să semneze armistiţiul. Mihai Antonescu primise ordin să meargă la Cairo, în 24 august, pentru a-l semna. Mareşalul nu vroia să întoarcă armele împotriva Germaniei, armata acesteia primind dreptul de a se retrage. Se dorea o ieşire din război după modelul Finlandei, care tocmai atunci se dezangaja de al III-lea Reich. Cu aceste condiţii fuseseră de acord şi ruşii în 1944. Problema se punea în alţi termeni acum: frontul era spart. Din acest motiv, Antonescu era hotărât să construiască o nouă linie de apărare pe Carpaţii Orientali, Siretul inferior-Focşani-Galaţi.            

Cu frontul stabilizat, Antonescu putea să semneze ieşirea României din război, în condiţiile negociate şi acceptate de Stalin cu ceva vreme în urmă. De altfel, România nu era deloc la capătul puterilor. Ea dispunea, în interior, de o armată intactă de un milion de oameni. Luând aceste hotărâri capitale, Antonescu l-a anunţat pe rege că va veni să-i facă o vizită pentru a-l pune în temă cu situaţia generală. Aşadar, nu regele l-a chemat pe Antonescu la palat, ci el s-a dus acolo. Faptul e dovedit, iar dacă Mihai susţine contrariul, minte cu obrăznicie: Regele Mihai I
„L-am convocat pe Antonescu după-amiază, pentru orele patru?  (M. Ciobanu, Convorbiri cu Mihai I al României, pag. 20.). Nu poţi să nu te întrebi de ce ascunde adevărul Mihai? Şi dacă te întrebi, trebuie să cauţi/găseşti răspunsuri. Mihai este contrazis de toată lumea, cu excepţia oamenilor săi. Aşa, „mareşalul nu a fost chemat la palat ci el a cerut audienţă regelui?; la fel: „se primeşte telefonul mareşalului la ora 10, dimineaţa, solicitând audienţa pentru ora 4 p. m. “  (C. Kiriţescu, România în al doilea război mondial, vol. II, pag. 214.). Acelaşi adevăr îl regăsim şi într-o altă carte de mare valoare: “cei doi Antoneşti avură iniţiativa să solicite regelui Mihai audienţe separate pentru după-amiaza respectivă?  (Gh. Buzatu, Din istoria secretă a celui de-al doilea război mondial, vol I, pp. 237-238.).              

Camarila regală în acord cu liderii politici ai Opoziţiei Unite (I. Maniu, C. I. C. Brătianu, C-tin Titel Petrescu, L. Pătrăşcanu) hotărâseră înlăturarea de la putere a lui Antonescu pentru ziua de 26 august 1944, doar dacă acesta ar fi refuzat să accepte ieşirea din război. Ei stabiliseră ca în acea zi să-i dea un ultimatum lui Antonescu în scopul încetării războiului cu Naţiunile Unite. Dar camarila regală a hotărât altfel. Dându-şi seama că Antonescu, invitându-se la palatul regal, le cade în mână, nu au ţinut cont de interesele României, ares-tându-l. Arestarea lui Ion Antonescu la 23 august l944 se constituie într-un act de o gravitate unică. Prin oamenii săi, regele, în acea audienţă, a bâiguit vreo două vorbe în sensul că ar trebui încheiat armistiţiul.                                                   
Antonescu dorea armistiţiul mai mult ca oricine, dar dorea să se semneze mai întâi un act şi apoi să se producă dezangajarea de Germania. La 23 august 1944, cu armatele sovietice în plină ofensivă, nu se putea semna nimic. Mareşalul vroia să oprească înaintarea ruşilor pe linia cunoscută şi apoi să iasă din război. În aceeaşi zi de 23 august, dimineaţa, într-o şedinţă a guvernului, Antonescu a decis să-l trimită la Cairo pe Mihai Antonescu pentru a semna actul ieşirii din război. Arestându-l pe Antonescu, camarila regală a comis o eroare politică majoră. Regele - o jucărie în mâinile unor politicieni versaţi şi fără scrupule, a dat ordinul să fie arestat Antonescu. Indivizii din jurul regelui nu au vrut să-l lase pe Antonescu să semneze armistiţiul cu ruşii, pentru că, atunci, oricât de ciudat ar părea, acesta şi-ar fi menţinut poziţia şi ar fi devenit, ca şi Manerheim în Finlanda, un salvator. Ei au „salvat? naţiunea printr-o capitulare necondiţionată, care, mai adaugă alte file negre la alte capitole ale României.       

23 august 1944 va rămâne o zi neagră în istoria României doar şi prin faptul că statul român a capitulat necondiţionat. Trebuie să înţelegem că atunci când te predai fără condiţii, pierzi din drepturile tale, te dezonorezi.           

Vorbeam mai sus despre diversiunea prin care a fost manipulată naţiunea română în august 1944. Autorii actului vorbeau de armistiţiu în loc de capitulare necondiţionată. Prizonieri români în URSS
Iar urmările se vor năpusti peste poporul român cu iuţeală: peste 160. 000 de soldaţi şi ofiţeri români sunt luaţi prizonieri de noul „aliat?, pierdem definitiv provinciile din Est, abandonăm baza juridică şi morală a apărării drepturilor României, ruşii ne ocupă ţara tratând-o nu ca pe un aliat, ci ca învinsă, creând premisele unui jaf fără precedent în istoria universală. Lovitura pripită de palat şi mai ales, declaraţia regelui prin care ordona: „din acest moment încetează lupta şi orice act de ostilitate împotriva armatelor sovietice?, au dat peste cap tot efortul strategic al celor de la Marele Stat Major.   

Prin capitularea României în august 1944, Germania a primit o lovitură mortală: pierde sursa principală de petrol pentru armatele sale, pierde controlul asupra întregii Peninsule Balcanice. Iar noi, capitu­lând în faţa ruşilor, ne lăudăm că am scurtat războiul cu şase luni, ca şi cum am fi beneficiat de roadele unei dulci victorii! Insă nu ne putem sustrage întrebării: „cui a folosit capitularea necondiţionată a Ro­mâniei în 1944?? Evident, întrebarea e superfluă, iar răspunsul unul singur: URSS prin ieşirea ţării noastre din luptă a făcut „cea mai mare translaţie de fronturi din istorie?  (C. Kiriţescu, op. cit. ), ajungând fără luptă la porţile Europei Centrale.           

Sunt de aceeaşi părere cu feldmareşalul britanic Allan BROOKE, care, în memoriile sale, susţine ideea că prin capitularea sa, România a deschis larg porţile, contribuind, fără să vrea, la ocuparea unei însemnate părţi a Europei de ruşi. Fără 23 august 1944, şi cu o rezistenţă românească îndelungată, ruşii ar fi bătut pasul pe loc, iar anglo-americanii ar fi ajuns spre răsăritul Europei, ferind popoarele din acest spaţiu de tragedia care a urmat.         

Poate fi o simplă ipoteză, dar, cine ştie dacă o luptă până la sfârşit nu ar fi creat alte condiţii politice pentru România, iar Churchill s-ar fi răzgândit cu privire la procentajele sale. De reţinut: târgul procentajelor (9 X 1944) de la Moscova s-a petrecut în condiţiile în care ruşii ocupaseră, deja, în întregime România; cu alte cuvinte Churchill cedează ceea ce ruşii stăpâneau.         

După lovitura de palat/stat, eroii ei s-au grăbit să semneze, la CAIRO, armistiţiul negociat de atâta vreme. Ce armistiţiu mai putea fi semnat după ce ai capitulat? Ca urmare, ruşii i-au chemat pe români la Moscova, impunându-le nu un armistiţiu, ci un dictat.    

De ce cred că 23 august 1944 rămâne un reper negativ? lată de ce: ieşind din luptă fără un acord semnat cu foştii duşmani, ne-am pus în întregime la dispoziţia sovieticilor; refuzând să credem că „nici o înfrângere nu este mai ireparabilă decât pierderea onoarei. “  (Ion Gheorghe, Un dictator nefericit, pag. 338.). În timp ce Armata Română izgonea prin luptă trupele germane, ruşii ne-au ocupat ţara, trâmbiţând peste tot că ne-au eliberat! Ziua aceasta este nefastă deoarece reprezintă sfârşitul unui tip de istorie şi începutul alteia prin care tot ce aveam noi bun în noi s-a distrus. Ziua aceasta trebuie să rămână neagră pentru că prin actul de atunci, pentru 5 decenii România încetează să mai fie un stat independent. Cei care au „salvat? naţiunea română la 23 august 1944, au contribuit, fără s-o dorească, la autosuspendarea statului român.         Drept „mulţumire? că le-am oferit la picioare o mare parte a Europei, ruşii ne-au impus cel mai sălbatic dictat din istoria noastră (12/13 septembrie 1944, Moscova) şi, în ciuda faptului că i-am ajutat să câştige războiul, ne-au refuzat statutul de ţară cobeligerantă la sfârşitul acestuia.           

Regele Mihai susţine că în acea zi simţise peste el mâna lui Dum­nezeu. Greu de crezut că cineva, după decenii, poate să aprecieze un asemenea dezastru, ca semn al graţiei divine. Iar dacă susţine aşa ceva, atunci este un imbecil ordinar, o minte îmbâcsită, un inconştient, căci, atunci când poporul tău cade în robie, indiferent cine eşti, trebuie să lupţi împotriva stării de fapt. Mă întreb: unde vede „marele? rege Mihai mâna lui Dumnezeu în acea zi? În faptul că după ce îşi exercită timp de câteva ore funcţia de sef al statului, o abandonează şi fuge ca un laş din faţa ruşilor, punându-se la adăpost în munţii Carpaţi? Sau în faptul (de o josnicie greu de egalat) că Antonescu a fost predat ruşilor?         

Cred că nu există om care să nu găsească motivaţii pentru gesturi dezonorante. Aşa şi regele Mihai se disculpă, spunând că nu are nici o vină în predarea lui Antonescu liderului comunist Bodnăraş: „Eu am plecat din Bucureşti pe la ora două, două şi ceva-iar Bodnăraş şi cu oamenii lui au pus mâna pe Antonescu pe la 4 dimineaţa?.  (M. Ciobanu, op. cit., pag. 28.). Se observă cu uşurinţă cum se spală pe mâini de orice vină Mihai. Numai că palatul regal era reşedinţa şefului statului român şi al armatei şi nu un grajd oarecare unde intra şi ieşea oricine voia. Predându-l pe Antonescu ruşilor, indivizii respectivi, în frunte cu „capul oştirii?, au călcat în picioare sacrificiile sutelor de mii de eroi români de pe frontul de Est.      

Dacă înţelegi că, orice ai face, tot cazi în prăpastie (cazul României la 1944), că neamul tău a intrat în sclavie şi cu contribuţia ta, ai de­cenţa să nu ridici paharul toastând în onoarea stăpânului. Se înţelege, nu-i arunc nici o vină lui Mihai pentru comunizarea României, aşa cum o fac unii. Pe lângă faptul că este coautor al tragediei de la 23 august 1944, atunci când a înţeles că neamul său a căzut în robia rusească, trebuia să refuze tinicheaua cu care l-a decorat Stalin (ordinul,, Victoria?, ce ironie)! - cum a procedat Avram Iancu cu decoraţiile austriacului Frantz Joseph, la 1852.            

Sunt obligat să mă opresc şi să-mi cer iertare pentru lipsa de acurateţe şi limpezime în tratarea subiectului. Şi asta deoarece simt cum tremură inima în mine de furie şi de revoltă împotriva acelora ce vor să sărbătorească 60 de ani de la actul de la 23 august 1944 ca pe un eveniment major, pozitiv din trecutul nostru istoric.      

În fond, indivizii de azi, în frunte cu Ion Iliescu, sunt urmaşii acelora pe care ocupantul sovietic i-a impus la putere în România acelor ani. Şi de atunci, când împreună cu ruşii au confiscat soarta poporului român, ei nu s-au mai dat jos de pe grumazul nostru. Ei bine, dacă tot sărbătoresc ei „eliberarea? de la 23 august 1944, îi sfătuiesc să nu uite că, peste câteva luni (7), se împlinesc tot atâţia ani de la 6 martie 1945, când în România „s-a instaurat primul guvern cu adevărat democratic din istoria noastră?.

Prof. Gică Manole 
Vizualizari: 2672 Ţi-a plăcut? Distribuie pe

Comentariul tău
Nume:
Adresa de email:
Comentariu:

Articole recente

ÎN ATENŢIA SOLICITANŢILOR DE LOCUINŢE ANL
14 Ianuarie 2019, 21:43:01
Comisia de analiză, evaluare şi întocmire a listei de priorităţi pentru solicitările de locuinţe construite în regim ANL, numită prin HCL nr.7 în data de 04.07.2016, aduce la cunoştinţa tinerilor cu vârsta până în 35 de ani din Municipiul...
COMUNICAT PRIMĂRIA DOROHOI: S-A SEMNAT CONTRACTUL DE FINANȚARE PENTRU REABILITAREA ȘI MODERNIZAREA STRĂZII SF. IOAN ROMÂNUL
14 Ianuarie 2019, 21:31:14
Începutul anului 2019 vine cu vești bune pentru dorohoieni. Prezent la Ministerul Dezvoltării, primarul municipiului Dorohoi, ing. Dorin Alexandrescu, a semnat contractul de finanțare pentru reabilitarea și modernizarea străzii Sfântul Ioan Românul....

 

 

 

Lansare de carte „Mihai Eminescu despre Basarabia și Bucovina”, autor Gică Manole.
14 Ianuarie 2019, 21:15:49
Ziua de 15 ianuarie, aleasă ca Zi a Culturii Naționale, reprezintă data nașterii poetului național al românilor, Mihai Eminescu (1850-1889).
Bărbat prins băut la volan de către poliţiştii de frontieră dorohoieni
14 Ianuarie 2019, 21:08:04
Poliţiştii de frontieră din cadrul Sectorului Poliţiei de Frontieră Dorohoi au depistat, în trafic, un bărbat care conducea un autoturism, deşi era într-o stare avansată de ebrietate.

 

 

FESTIVALUL DE DATINI ȘI OBICEIURI DE IARNĂ, O CONTINUARE A TRADIȚIEI ȘI O BUCURIE PENTRU TOȚI DOROHOIENII
31 Decembrie 2018, 10:55:20
Ca în fiecare an, prin grija autorităților administrației publice locale, dorohoienii sunt așeptați luni, 31 decembrie 2018, începând cu ora 17,00, în Piața Primăriei municipiului Dorohoi, pentru a participa la unul dinttre cele mai frumoase...
PRIMĂRIA DOROHOI - ANUNŢ DEZBATERE PUBLICĂ
13 Decembrie 2018, 13:34:20
Reamintim cetățenilor că UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ MUNICIPIUL DOROHOI, reprezentată de PRIMAR, a inițiat procedura de consultare publică în conformitate cu prevederile art. 7 din Legea nr. 52/ 2003 privind transparența decizițională...
Jandarmi recompensaţi cu prilejul Zilei Naţionale a României
29 Noiembrie 2018, 17:02:26
Plutonierul adjutant şef Marian Cojocariu, plutonierul adjutant Viorel Ursan şi plutonierul adjutant Mihaela Dănilă sunt cei trei subofiţeri jandarmi înaintaţi în grad înaintea expirării stagiului minim cu ocazia Zilei Naţionale a României....
PREMIUL I pentru Ansamblul “MUGURELUL – MĂRGINEANCA” la Alba Iulia
29 Noiembrie 2018, 13:46:29
Înperioada 23-25 noiembrie 2018, în capitala Unirii, s-a desfășurat Festivalul Național de Folclor ”Ambasadorii Unirii”, ediția a XVIII-a, organizat de Ministerul Educației Naționale, Inspectoratul Școlar Județean Alba, Arhiepiscopia Ortodoxă...

Recomandări

Peste 10000 de participanţi la Săptămâna Culturii la Vorona - FOTO
13 Septembrie 2018, 17:44:36
Săptămâna Culturii la Vorona s-a încheiat în acest an cu o participare impresionantă din partea fiilor Voronei, a botoșănenilor veniți din tot...

Amendă de 500 de lei la priveghi
13 Septembrie 2018, 17:32:59
Deranjat de muzica dată la volum maxim în timpul unui priveghi ţinut la parterul unui imobil de pe strada Dimitrie Negreanu din municipiul Botoşani,...

ANUNŢ DE MULŢUMIRE
03 Septembrie 2018, 17:28:06
CIPRIAN DOHOTARIU mulţumeşte tuturor celor care i-au fost alături în clipele grele pricinuite de pierderea mamei, RODICA DOHOTARIU.

Actriţa Maia Morgenstern şi Teatrul Evreiesc de Stat, vin cu un spectacol la Dorohoi
03 Septembrie 2018, 12:38:04
Teatrul Evreiesc de Stat, instituție publică de cultură ce sărbătorește anul acesta 70 de ani de existență și continuator al primului teatru evreiesc...

 

Cele mai citite
COMUNICAT PRIMĂRIA DOROHOI: S-A SEMNAT CONTRACTUL DE FINANȚARE PENTRU REABILITAREA ȘI MODERNIZAREA STRĂZII SF. IOAN ROMÂNUL
14 Ianuarie 2019, 21:31:14
Începutul anului 2019 vine cu vești bune pentru dorohoieni. Prezent la Ministerul Dezvoltării, primarul municipiului Dorohoi, ing. Dorin Alexandrescu, a semnat contractul de finanțare pentru reabilitarea și modernizarea străzii Sfântul Ioan Românul....
488 vizualizări
Lansare de carte „Mihai Eminescu despre Basarabia și Bucovina”, autor Gică Manole.
14 Ianuarie 2019, 21:15:49
Ziua de 15 ianuarie, aleasă ca Zi a Culturii Naționale, reprezintă data nașterii poetului național al românilor, Mihai Eminescu (1850-1889).
79 vizualizări
ÎN ATENŢIA SOLICITANŢILOR DE LOCUINŢE ANL
14 Ianuarie 2019, 21:43:01
Comisia de analiză, evaluare şi întocmire a listei de priorităţi pentru solicitările de locuinţe construite în regim ANL, numită prin HCL nr.7 în data de 04.07.2016, aduce la cunoştinţa tinerilor cu vârsta până în 35 de ani din Municipiul...
73 vizualizări
Bărbat prins băut la volan de către poliţiştii de frontieră dorohoieni
14 Ianuarie 2019, 21:08:04
Poliţiştii de frontieră din cadrul Sectorului Poliţiei de Frontieră Dorohoi au depistat, în trafic, un bărbat care conducea un autoturism, deşi era într-o stare avansată de ebrietate.
24 vizualizări

                              

Cele mai comentate
Comentarii recente


PRIMA PAGINĂ ADMINISTRAŢIE INFRACŢIONAL CULTURĂ INTERVIURI ÎNVĂŢĂMÂNT LOCAL NAŢIONAL OPINII POLITIC SPORT CONTACT